Falimentul tarii – ar putea fi singura solutie ?

Jacques Attali fost consilier al lui François Mitterrand, fondator al ONG-ului Action Internationale Contre la Faim, fondator si presedinte al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (1991-1993), preluat de Dan Selaru spune ca in esenta exista doar sase moduri prin care o ţară excesiv îndatorată poate ieşi din această situaţie economia de criza. Iata modurile si comentariile lui Selaru :

1. Creşterea economică. [ este iluzoriu, incompetenţa şi frica Guvernului nu pot conduce la creştere economică. Lipsa de încredere ne ucide]
2. Să găseşti un mod prin care să scazi dobânda la împrumuturi. [ Al doilea punct este la rândul său imposibil, mai ieftin decât de la FMI nu avem de unde lua bani ]
3. Să găseşti pe cineva să-ţi refinanţeze împrumuturile. [ Cine ar refinanta datoriile Romaniei ? Bancile de la care ne-am imprumutat ? Nu suntem Grecia. ]
4. Tăierea cheltuielilor bugetare şi creşterea taxelor. [ Asta se face acum! ]
5. Să dai drumul la imprimantă şi să inunzi piaţa cu bani. [ Asta nu se va face niciodata cat Isarescu va fi guvernator la BNR ]
6. Să dai faliment.

Selaru comenteaza :
Reale sunt doar trei moduri de ieşire. Tăieri, imprimantă sau faliment. Restul nu sunt soluţii, doar amânări. Nicio creştere economică nu depăşeşte dobânzile.
Dar istoria ne spune că singurul caz de plătire a datoriilor din istorie fără inflaţie este al Marii Britanii în 1815, doar că atunci Marea Britanie beneficia de Revoluţia Industrială. Restul au printat bani sau au intrat în faliment.
Avem, de fapt, două opţiuni. Inflaţie sau faliment. E valabil pentru jumătate din statele lumii.

Ce o sa spun acum va soca pe multi insa vreau ca cei ce vor comenta aceasta chestiune vreau sa adopte un discurs tehnic, pragmatic si mai putin populist sau politico-demagogic; Demagogia ne va ingropa definitiv.. Am vazut mai sus opiniile unor ECONOMISTI. Acum vreau sa formulez si eu un punct de vedere prin prisma formatiei mele de JURIST.
Prima data s-a discutat de FALIMENTUL UNEI TARI in octombrie 2008 atunci cand Islanda se prabusea sub impactul crizei economice ce a dus la prabusirea sistemului national bancar.
Şi totuşi, ce înseamnă de fapt falimentul în cazul unei ţări, faţă de falimentul unei companii? Din punct de vedere legal, când o entitate se află în incapacitate de a-şi mai plăti creditorii pentru datoriile scadente, este declarată falimentară. Fraza în sine “faliment naţional” nu este, de fapt, un termen economic obişnuit, cu o definiţie clară. În esenţă, ar putea fi interpretată ca situaţia în care un stat nu îşi mai poate plăti datoriile sau nu mai poate strânge valută ca să îşi plătească importurile. Insa juridic si SOCIAL, falimentul unei tari se poate traduce ca fiind acea situatie in care in primul rand in plan social, statul devine incapabil sa mai poata sustine programele de asistenta sociala, lipsesc banii pentru asigurarea functionarii institutiilor vitale [ Sanatate, Justitie, Politie, etc ] , datorita lipsei lichiditatilor.
Ce este in acest moment statul ? Nimic altceva decat suma unui grup de persoane, reunit in cadrul unuia sau mai multor formatiuni politice, ce au primit prin vot mandat de la restul cetatenilor, sa administreze o tara [ exact aceiasi aritmetica prin care actionarii unei firme dau mandat membrilor consiliului de administratie ] . Problema Romaniei nu tine doar de faptul ca :
- administratorii care au primit mandat de la cetateni sunt prea fricosi sa ia masurile dure necesare salvarii tarii
- nu exista alternative reale de administratori cu care actualii sa fie inlocuiti
- insa cea mai grava problema, ramane cea a NEMUNCII !
Lumea intreaga plateste acum pretul faptului ca, in ultimii 60 de ani, intr-un nesanatos compromis, cetatenii au fost de acord sa voteze politicienii care le-au promis si votat, tot mai multe forme de asistenta sociala; Ne doare, insa noi cetatenii suntem primii vinovati in aceasta situatie. Politicienii nu au facut nimic decat sa speculeze dorinta omului modern de a munci cat mai putin, si de a se lasa tot mai mult in grija statului; Adica a administratorilor care, desi erau angajati de cetateni sa administreze statul eficient, au preferat sa se mentina in functii si la putere, promitand de la an la an cetatenilor, forme tot mai acute de asistenta sociala;
IN planul cetateanului poate ca a fost bine o vreme; muncea tot mai putin [ ca randament , timp, eficienta, competenta ] , primea tot mai mult de la stat; Inclusiv pregatirea in scoala a cetateanului a scazut, intervenind dezinteresul fata de pregatirea profesionala pentru ca statul oferea raiul pe pamant : stati la serviciu fara sa faceti nimic! simpla voastra prezenta acolo va asigura plata salariilor, alocatiilor, indemnizatiilor, stimulentelor, sporurilor, pensiilor.
Doar ca, acest lucru a fost valabil pe o perioada scurta de timp.
Intre timp, Europa s-a confruntat cu doua lucruri neluate in calcul de cei care au initiat acum 50 de ani aceste politici distructive :
- randamentul si eficienta muncii a scazut
- numarul populatiei a crescut, astfel incat era nevoie de un efect multiplicator al cresterii serviciilor acordate de stat [ ca numar si valoare]
- populatia Europei a inceput sa imbatraneasca, astfel incat generatia tanara a inceput sa nu mai reuseasca din taxe si impozitele platite sa sustina sistemele de asistenta sociala, pensii, etc
Hai sa ne gandim putin la faptul ca in 2050 se preconizeaza ca Romania va avea 15 milioane populatie; Din care doar putin peste 30 % va fi populatie activa; Este asadar un CARITAS; pentru ca la sistemul public de pensii, alocatii, asistenta sociala, va contribui un roman care va trebui sa sustina traiul altora 3. Solutia este una pe care eu avand varsta de 35 de ani o vad ca pe una crunta intrucat se refera la generatia MEA.
Noi vom fi cu adevarat GENERATIA DE SACRIFICIU.
Pentru ca noi va trebui sa muncim mai mult, mai multi ani decat parintii nostri, pentru a evita prabusirea sistemului ; Pentru ca noi platim pretul ultimilor 50 de ani in care cetatenii au acceptat mita politicienilor care au promis si au crescut un sistem de asistenta sociala despre care se stia ca nu avea cum sa nu explodeze.

Asadar, criza financiara provoca un faliment national si, in paralel, o criza sociala puternica ce degenereaza dintr-un astfel de dezechilibru economic, iar statul aflat in FALIMENT nu mai reuseste sa controleze reactiile societatii. Criza sociala vine la pachet cu criza financiara sau cu cea economica si duce la disolutia institutiilor si autoritatii statului. Doar ca disolutia statului nu favorizeaza ci dimpotriva, lasa cetateanul in mijlocul unui haos in care va domni legea celui mai puternic. Asadar, cetateanul este cel care are “puterea” sa distruga un stat prin mariaje nesanatoase cu politicienii, insa tot cetateanul este cel care are INTERESUL sa salveze statul.
Si ne ramane o singura varianta : MAI MULTA MUNCA !
Sigur, Romania arata ca un corp uman obez care se indreapta catre moarte.
A trai inseamna ca acest corp trebuie sa slabeasca si apoi sa faca zilnic sport pentru a se mentine.
Cum slabim ? taind drastic si fara exitare cheltuielile bugetare, eliminand coruptia endemica, eliminand incompetentii din sistemul bugetar; INSA TOT NU ESTE SUFICIENT. Am slabit, insa corpul[ Romania] va arata groaznic, asa cum arata o persoana ce a slabit 100 de kilograme; pielea atarna, are aspect urat, si nu suntem salvati ; Trebuie sa intram pe programul de MENTINERE. Insa, spre deosebire de excesul de piele ce se poate elimina prin interventii chirurgicale, in cazul unei tari, excesul de piele, il reprezinta bugetarii si somerii din mediul privat ramasi fara locuri de munca. Ei trebuie sa fie intregati mediului privat, insa ce ne facem daca nu vor sa munceasca ?
Mari specialisti in drept si economie ai lumii au o parere radicala.
Ei spun ca o tara care este sufocata de datorii , nu are de fapt asa cum scria Attali sase optiuni, ci doar una singura : FALIMENT !
Byron King a discutat si analizat situatia falimentului national, referindu-se la USA.
Legal, nu exista creat un cadru legal pentru o asemenea situatie, desi economistii discuta de exemplu de faliment Greciei.
De ce li se pare insa ca Falimentul este singura optiune a unei tari care in primul rand se confrunta cu lipsa de solidaritate sociala a cetatenilor asa cum se intampla acum in Romania , o tara in care bugetarii fac greva si preseaza politicienii ca sa se mentina un sistem ce nu are nici o sansa sa nu duca la colaps ?
Pentru ca in teoriile acestor mari economisti, constiinta generala nu se trezeste decat atunci cand se ajunge la cel mai de jos nivel al fundului sacului; FOAMEA ! Este inevitabil ca un sistem tip CARITAS asa cum arata astazi sistemul public romanesc [ pensii, asistenta sociala, ministere, etc ] sa colapseze intrucat daca pe o parte fluxul financiar care intra este tot mai mic, iar ce iese pe teava cheltuielilor este tot mai mare, logica elementara arata sfarsitul.
Repet faptul ca, pe masura ce statul s-a angajat prin politicienii sustinut prin vot de alegatori , sa acorde tot mai multe si costisitoare forme de asistenta sociala, interesul pentru munca si randamentul muncii la cetateni a scazut. Singura solutie este ca absolut toti cetatenii sa se reintoarca la munca. Omul insa nu o face stiind ca risca sa munceasca ca sa-i imbogateasca pe altii; Fundul cel mai de jos al sacului este in opinia economistilor , FOAMEA. Atunci omul iese din casa, se uita si “descopera” ca are 400 de metri de gradina; sau are un teren de un hectar pe care nu l-am mai lucrat de 10 ani sperand sa il vanda pe milioane de euro. Si incepe sa cultive pamantul ca sa aiba ce manca. Trebuie ca totul sa se prabuseasca pentru ca omul modern sa fie stimulat si indemnat sa munceasca. Asadar, falimentul unei natiuni este in viziunea multora singura sansa ca acea natiune sa se reaseze pe drumul normalitatii.
Si sunt sigur ca asa se va intampla. Este vorba de PRINCIPIUL RAULUI. Raul ia forma binelui atunci cand trebuie sa fim convertiti la ostilitate fata de principiile binelui, si trebuie sa ne reamintim sa retraim pe propria noastra piele raul, ca sa reusim sa redescoperim binele si principiile sanatoase ale binelui !
Insa, la acel moment, cetatenii vor trebui sa fi invatat un lucru esential : SA NU MAI VOTEZE, SUSTINA, POLITICIENII CARE-I PROMIT RAIUL PE PAMANT, CARE IL DESCURAJEAZA SA MUNCEASCA SPERAND CA STATUL IL VA INTRETINE; Statul nu are cum sa te intretina; Tu esti statul. De tine depinde totul.

Istoria crizei din Rusia.

Pe 17 august 1998, criza financiara lovea Rusia. Criza ce izbucnise in Asia in iulie 1997 nu facuse decat sa agraveze situatia pentru Rusia. Statul trebuia sa faca fata unei crize multipotente ce prinsese in mreje nu doar sistemul financiar ci si pe cel economic impreuna cu cel politic.

Titlurile financiare si bursa se devalorizau continuu, investitorii plecau dupa ce isi pierdusera orice speranta, iar cetatenii mergeau la banci sa isi retraga economiile. Rusia se confrunta cu o criza valutara. Atacurile speculative asupra rublei fortau o devalorizare a acesteia si o criza a datoriei publice si private. Moneda nationala a pierdut intr-o saptamana 50% din valoare.

Pe fondul crizelor de pe scena lumii, cererea pentru petrol a scazut si odata cu ea a coborat si pretul. Rusia, unul dintre principalii exportatori de petrol a pierdut o treime din veniturile in valuta pe care le-ar fi obtinut in mod normal. In pofida creditelor oferite de institutiile internationale, statul se zbatea sa supravietuiasca. Autoritatile nu puteau colecta impozitele pe care statul urma sa le primeasca. Angajatii sistemului de stat nu isi mai primeau salariile dat fiind ca nu existau bani. Datoriile tot mai mari contractate pentru a putea reduce deficitul bugetar, atacau prin dobanzi, in timp ce cresterea datoriilor statului rus reducea nivelul de incredere al investitorilor in piata. Rubla era tinuta pe linia de plutire prin eforturi guvernamentale considerabile.

In august 1998, fara valuta si fara ruble, guvernul de la Moscova era in cautarea unui nou imprumut substantial ca sa poata sa se ridice pe linia de plutire si sa-si plateasca creditorii internationali care bateau la usa. Duma a refuzat sa aprobe legile pe care FMI le pretindea pentru acordarea unui alt imprumut.

Vazandu-se fara optiune, guvernul a sistat achitarea datoriilor externe chiar si de catre bancile sale. Acest eveniment a atras dupa sine reducerea ratingului creditului rus la un nivel derizoriu. Bancile nu mai aveau bani, iar consumatorilor nu le puteau fi indeplinite cererile de retrageri de depozite.

Ca sa-si acopere deficitele bugetare, statul rus a eliberat titluri de valoare pe care le-a vandut catre sectorul privat. In pofida incercarilor disperate ale guvernului rus, statul nu a putut evita insa intrarea in faliment. Ce a urmat? Ani de incercari disperate de a iesi dintr-o situatie ce parea ca nu are sfarsit.Ani care l-au adus rusilor pe Putin, care prin masuri dure a reusit sa repuna Rusia pe linia de plutire.